Etymograph
>
Indo-European
>
Old English
>
Dictionary
> b
o
ga
N (masc)
A
bow
, an arch, a corner; arcus, angulus
Source:
Ringe 2014
:28,
https://bosworthtoller.com/4811
originates from
PNWGmc
*bugô
"bow" (bugô
>
bogô
>
bogō
>
bogā
>
boga) through pnwgmc-to-oe
(source:
Ringe 2014
:28)
PGmc
*bugan-
"bow" (
pwgmc-stressed-u
) through pgmc-to-oe
(source:
Kroonen 2013
:82)
Paradigms